Da. De noi toti. Si de cei care sunt responsabili acum si de cei care au fost responsabili si au mers la vot si de cei care se implica activ in lupta contra noului coronavirus si de medicii din spitale si de politicieni si de cei care au venit din diaspora si de cei care si-au inchis afacerile acum datorita crizei si de cei care au ramas fara locuri de munca si de cei care au facut donatii si de cei care au ajutat batranii, de preoti, de enoriasii pupatori de moaste, de soferii de tir, de curieri. De toti. De absolut toti.

Inclusiv de mine.

Ok! Dar de ce mi-e sila?

Raspunsul pe scurt e ca timp de 30 de ani fiecare dintre noi am participat intr-un fel sau altul la ceea ce se intampla acum in Romania. Si as vrea sa pun accent la ce se intampla in spitale pentru ca acolo arde acum cel mai tare.

Incep sa vad postari cu relatari din spitale fix cum s-a intamplat la Colectiv. Adica chestia aia dura care te lasa fara cuvinte. Cum mor oamenii in spitale fara sa-i bage nimeni in seama. Cum mor de foame inainte sa moara de infectia cu Covid-19. In plus, stiu ca o sa fie si mai rau. Mult mai rau.

Toata lumea a promis ca o sa se schimbe ceva dupa Colectiv. Toti am promis. Am zis ca nu o sa mai lasam sa se intample asta. Si totusi, iata-ne aici mirandu-ne de cat de infect este sistemul sanitar romanesc de parca am fi venit dintre-un univers paralel unde totul era perfect iar acum ne-a lovit realitatea din “Romania normala”.

De ce toata lumea e de vina?

Pentru ca atunci cand ne merge bine nu ne uitam sub pres sa vedem mizeria. Incercam sa uitam de ea si sa ne vedem de vietile noastre superbe. Ba o vacanta, ba o spaga, ba o smecherie, ba un gratar, ba ne pisam pe el de vot ca suntem in vacanta etc. Si cand ajungem intr-un necaz si trebuie sa dam fata-n fata cu sistemul sanitar romanesc. Adica atunci cand ajungem la spital. Aflam cu stupoare ca banii pe care ii platim ca taxe si impozite nu prea au ajuns acolo. Toalete infecte, paturi infecte, saloane infecte, medici infecti, asistente si infirmiere fara scrupule.

Ah, pai stai mai Dragos, ca nu toti sunt la fel.

Ba da. Atata timp cat inchid ochii la toate cacaturile care se intampla si ne fac si pe noi la randul sa inchidem ochii si sa bagam mana-n buzunar si sa scoatem plicul cu bani, sunt toti la fel. Suntem toti la fel. Parte a unui sistem corupt si infect.

Cand vedem postarile cu dezastru din zilele acestea din spitale parca incepem sa ne aducem aminte ca am mai vazut cate un ratacit postand cum la micul dejun se servea pateu cu viermi, cum medicii isi bateau joc de bolnavi, cum mizeria din spitale era mai rea decat intr-o groapa de gunoi, parca am mai vazut gandaci facand intrecere in saloane, parca si mie imi vine in cap imaginea cu mancarea adusa de infirmiera lui taica-miu in care umblau gandacii si pe care am aruncat-o la gunoi fara sa spun nimic de frica ca il lasam singur apoi cu ea. Ne-a pasat atunci pe moment fie ca am trait, fie ca doar am vazut o postare cu acel moment. Am uitat. Nu am actionat atunci si nu am facut nimic.

Am dat cu totii spaga la medici sa-si faca treaba pentru care erau deja platiti din banii nostri. Am acceptat sa cumparam noi medicamentele pe care spitalul ar fi trebuit sa le asigure unui platitor de impozite si taxe. Am inghitit toate minciunile gogonate ale lui Arafat, Cercel, Banicioiu, Ponta, Iohannis si toti cei dinaintea lor. N-am facut nimic.

Acum vad cum se zbate lumea sa doneze, sa ajute, sa ii blamam pe cei care nu o fac, sa cerem unitate in aceste clipe grele, sa luptam cu cei din linia intai. Ca uite, vine apocalipsa si nu stie care cum sa o apuce. Unde mai pun ca ii vad si pe cei care fac comparatii. Uite, si in Italia si Spania e dezastru. Le-as putea raspunde ca uite in Germania si in Coreea de Sud se poate altfel. Comparatiile n-au rost.

Nu zic ca nu e ok sa doneze lumea, nu zic ca nu e ok sa se ajute spitalele, nu zic ca nu e ok sa fie ajutat mediul economic. Dar e ipocrizie in stare pura si imi e sila de noi toti. Cand o sa treaca toata nebunia asta. Si o sa treaca. Sa nu uitam cand bagam un gratarel, cand stam pe plaja intr-o vacanta savurand un Mai Tai sau cand ne zbantuim pe la un festival ca o mare parte din tragediile din zilele acestea puteau fi impiedicate daca ne implicam si eram responsabili tot timpul nu doar atunci cand arde.